Maine se sarbatoreste Trifonul, protectorul viilor si livezilor

TrifonulDenumirea de Făurar vine de la Faur, adică timpul când se ascuteau uneltele pentru începutul sezonului agrar. Pentru că are 28 sau 29 de zile, Făurar este considerat fratele cel mic al lunilor anului. 
Sfantul Trifon si este sărbătorit pe 1 februarie.Trifonul se sarbatoreste in majoritatea zonelor tarii, potrivit traditiei, in ziua de Trifon, agriculturii merg in vii si  in livezi, pentru a sfinti cu aghiasma via sau livada, acest lucru o va feri de omizi, lacuste sau alte daunatori.

Obiceiurile difera de la zona la zona.De exemplu, in Oltenia, de 1 februarie 2012, conform unei vechi traditii locale, in mai multe localitati din judetul Dolj sunt oficiate  slujbe de binecuvantare a plantatiilor de vita de vie, a gradinilor si livezilor. Astfel, la Galicea Mare si Segarcea, preotii  merg in vii, spun rugaciuni un rod mai bogat si stropesc  vita de vie cu apa sfintita pentru a o proteja de daunatori, seceta sau grindina.

In zona Olteniei, traditia il considera pe Sfantul Trifon protector al viilor, gradinilor si livezilor. Aici se practica un ritual complex de pregatire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele de Arezeanul (Taiatul) viilor. Denumirea de Arezean, ca de altfel si obiceiul intalnit numai in aceasta parte de sud a Olteniei, se crede a fi un imprumut de la bulgari, care numesc sarbatoarea Trifon Zarezan, adica Trifon .

În popor exista credinţă că el are putere asupra începutului de primăvară.

Astfel, el este cunoscut în credinţa populară ca cel ce păzeşte livezile de omizi şi lăcuste, iar pe oameni, de nebunie. În ziua de pomenire a Sfântului Trifon se practică o serie de rituri, cu scopul de a asigură protecţia şi fertilitatea livezilor de pomi fructiferi şi a viilor.
În vechime, viticultorii şi pomicultorii tineau post în această zi şi chemau preotul să le stropească cu agheazmă livezile şi via, ca aceastea să fie ferite de nerodire şi de secetă sau grindină. În sudul Olteniei există un ritual complex de pregătire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele de Arezeanul (Tăiatul) viilor.
Pe lângă acest obicei de tăiere a corzilor de viţa-de-vie, viticultorii aprindeau focuri la marginea plantaţiilor şi afumau via cu o cârpă aprinsă, spre a feri via de pătrunderea forţelor malefice. În zonele Banatului şi ale Transilvaniei, în ziua de 1 februarie bărbaţii ieseau în livezi şi după ce curăţau pomii îi stropeau cu apă luată în zori din izvoare şi sfinţită de preot. 

Un alt obicei întâlnit în această zi era „scuturatul pomilor”.
Cu topoarele în mâini, bărbaţii loveau pomii la rădăcina, mimând tăierea acestora:
„-Măi, pomule, face-i roade, că de nu, eu te tai”. Răspunsul era dat de un copil în vârstă de 7-8 care simboliza „sufletul” pomului: „- Lasă-mă, iartă-mă, nu mă lovi, nu mă taia, c-oi inflori şi-oi rodi, când vremea mi-a veni şi de noroc ţi-oi fi”.
O data ce ritualul de la vie era încheiat, viticultorii se îndreptau în alai spre casă. Veneau spre casă purtând pe cap cununi făcute din primele corzi tăiate din vie.

Scris de la 31/01/2014. Adaugat in Traditii. Poti urmari orice raspuns la acest articol prin intermediul RSS 2.0. Poti lasa un comentariu sau un trackback (link) la acest articol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *